luni, 13 noiembrie 2017

joi, 21 septembrie 2017

drum de care/ horse carriage


drum de care -
precum în cer așa
și pe pămînt

horse carriage road -
on earth as it is 
in heaven

Visînd/ Dreaming

tren de noapte -
umbrele încrucișate
ale genelor mele



night train -
the crisscrossed shadows
of my eyelashes


din nou fără vise -
văd oceanul cum se întoarce
înapoi spre izvor


dreamless again -
I see the ocean coming back
to the mountain spring

respirînd/breathing

respirînd
neaua diafană
dintre lună și pămînt
în noaptea cînd am pășit
afară din copilărie





breathing 
the thin snow
between moon and earth
the night I stepped out 
from childhood

luni, 11 septembrie 2017

vineri, 1 septembrie 2017

Cioara grivă/ Hooded crow


convalescență -
mersul omenesc
al unei ciori grive



noapte de veghe -
o cioară grivă anunță
răsăritul



înc-o gaură neagră
în memoria mea -
glasul ciorii grive



joi, 27 iulie 2017

Luna

niciun pește 
în marea fără valuri - 
doar Luna

no fish 
in a waveless sea - 
only the Moon

miercuri, 19 iulie 2017

Noapte

Orice liniște este muzica altcuiva. Muzica stelelor cade jos pe Pămînt și greierii pămînteni ne încîntă cu înțelepciunea lor. Fiece sfîrșit este un început și trandafirul alb rămîne la mijloc, precum Luna care poate ține stelele alături de ea.

 Noapte fără stele ~~ greierii cîntă în urechile mele

duminică, 26 martie 2017

haiku (spring equinox)

echinox vernal -
ultima frunză veștedă
suflată de vînt


vernal equinox -
the last withered leaf
windblown

*

chipul bunicii -
pe fundul unei căni vechi
smalțul crăpat


grandma's face -
on the bottom of an old mug
broken enamel

*

singură din nou -
în ibric urma ceaiului
mai jos decît ieri


alone again -
the tea mark in the teakettle
lower than yesterday










luni, 2 ianuarie 2017

miez și inimă

Oare ce nu este în regulă cu umbra mea?,  m-am întrebat în timp ce priveam ceasul. Era ora unu ziua, 2 ianuarie 2017. Într-o grădină părăsită, odată grădina mea, era un pom printre gunoaie, un pom pe care îl știam când eram mică. Era încă la fel și aproape normal și real. Nu fusese sufocat de gunoi, barbarie și sălbăticie. Unde mi-am lăsat inima? Poate că este încă acolo sub scoarța  acelui copac.  Am plecat din oraș cu scopul să merg acolo lângă acel copac. Când m-am întors, copacii din fața ferestrelor mele din oraș erau nebuni. Cu adevărat nebuni, ca în picturile lui Van Gogh.  Știu că i-am văzut mai demult într-un tablou și încă mi-e dor de acea grădină, unde o minte imaginară a săpat un fel de mic mormânt pentru cine știe ce.

târându-se prelung,
ce este în neregulă cu umbra mea?
ora unu...

open book - leaves come and go from the story